O provocare personală la adresa Istoriei
Sunt un fost ofiţer român de informaţii şi actual scriitor de succes, care se străduieşte să transforme Lumea într-un loc dezirabil de locuit şi să rescrie Istoria.
Deoarece, conform Ecleziastului, există o vreme pentru pace, o vreme pentru război, o vreme pentru afaceri şi o vreme pentru dragoste. Dar există o vreme şi pentru adevăr. În opinia mea, vremea pentru a rosti adevărul a cam sosit. Şi ar trebui profitat. Întotdeauna trebuie să profiţi de orice oportunitate, atunci când se iveşte prilejul. Ori s-o creezi, după caz sau înzestrări personale.
Când şi de ce m-am hotărât să devin scriitoare? Răspunsul este simplu şi oarecum evident. Pe timpul acelui summit nefericit de la Camp David în 2000, am înţeles că un Acord de Pace între Israel şi Palestina este imposibil. Deoarece la baza conflictului se află o motivaţie religioasă. Nu istorică, nici politică, nici măcar economică. Atât, religioasă. Astfel s-a exprimat Generalul Ehud Barak, eroul şi mentorul mea preaiubit, printre alţii câţiva. Şi a confirmat Yasser Arafat atunci când a cerut Haram al Sharif, rejectând orice altă ofertă.
Eu nu împărtăşesc părerea celor care pretind că şi la originea creării Statului Israel s-a aflat o raţiune religioasă. Evreii au dreptul să trăiască pe pământul Strămoşilor lor, de unde au fost alungaţi în mod samavolnic. Există o paralelă deloc tulburătoare şi foarte a la Plutarh între israelieni şi români. Mai precis între jindul perfect legitim al ambelor naţii de a-şi extinde graniţele şi de a nu ceda teritorii.
Posed certitudinea, deloc lăuntrică, că Globalizarea va rezolva această problemă. Cu condiţia să fie o Globalizare morală şi perfect democratică, nicidecum o plutocraţie. Ei bine, poate fi şi o plutocraţie, cu condiţia sine qva non ca plutocraţii să fie morali şi preocupaţi de binele obştesc. Şi cred că va fi. Deoarece oamenii care locuiesc această planetă vor fi infinit mai fericiţi numindu-se cetăţeni ai Terrei/Geei decât americani, ruşi, englezi, români, israelieni şamd. Toate aceste deosebiri care pot părea de substanţă sunt în realitate îmbucurător de aleatorii şi complet nesemnificative. Ele ţin de istoria noastră recentă.
Profeţiile cu finele apropiat (2012) al Lumii, adamice ori ba, reprezintă pură dezinformare - genială de altfel - lansată cu un scop tenebros. Viaţa humanoidă civilizată pe această planetă este veche de miliarde ani. Ca şi atmosfera. A venit la bordul astronavelor din spaţiul cosmic. Nu ştim cu precizie din ce constelaţii, aşa cum nu cunoaştem nici anul în care ne aflăm de la fondarea primei civilizaţii humanoide distruse din cauza unui nefericit război nuclear acum cca. 30 milioane ani. Dar nu este în nici un caz 2009, nici 5770. Departe de asta. Este infinit mai veche. După o estimare personală, ne-am putea afla în anul 1,5 miliarde. Dar ce mai contează o dată, ori un nume, pentru a cita din marele Will? Ceea ce realmente contează este evidenţa, pare-se incontestabilă, a originii noastre extraterestre.
Pentru a obţine mult-râvnita pace, israelienii trebuie să-şi învingă semi-verişorii işmaeliţi într-un război final, zdrobindu-le rezistenţa acerbă pentru totdeauna şi forţându-i să plătească "preţul cel mare" (viziunea Generalului Moşe Dayan). Sau - infinit mai indicat, profitabil şi paşnic - să dezvăluie adevărul despre originea noastră pe jumătate extraterestră de mult uitată. Evident, dacă cunosc asemenea secrete la nivelul lor cel mai înalt. Sau dacă li se va da voie să mărturisească ceea ce ştiu. Unele Persoane foarte influente, atât Evrei cât şi Arabi, cunosc extrem de bine la ce anume fac aluzie. Ori de ce. Dar preferă tăcerea. Nu sunt de părere că o revelaţie ar fi profitabilă. Şi nu va fi. Pentru ei. Numai pentru Ei. Deoarece Ei doresc ţiţei. Mai mult ţiţei. Ţiţeiul este prea preţios pentru a-l lăsa în mâinile Arabilor, pretindea Harry Kissinger. Totul e o problemă de ţiţei. Încă. Şi din nefericire.
Pentru a reveni la problema statului palestinian, sunt în favoarea teoriei promovate de Generalul Arik Sharon cu cele două ţări trăind alăturat. Dar numai dacă Palestina se reduce la Fâşia Gaza. Acolo au locuit filistenii, strămoşii palestinienilor, şi acel pământ este al lor prin dreptul istoric. Dar Malul de Vest (Cisiordania sau Yehuda ve Shomron) este un pământ evreiesc per se. Care pământ evreiesc ar trebui să se extindă lejer peste râul Iordan până la râul Eufrat în est şi râul Litani în nord, aşa cum stăteau lucrurile pe timpul Regelui judeu David. Şi Cartierul Arab din Ierusalim aparţine arabilor. Încă. Dar arabii îşi vor pierde dorinţa de a mai locui acolo imediat ce vor deveni conştienţi de originea lor extraterestră şi de războiul nuclear preistoric. Acesta e un fapt cert. Trebuie numai să înţeleagă Cei care au puterea de decizie în această privinţă. Dacă vor avea interes. Şi se pare că nu au.
Pentru proxima perioadă a fost "profeţită" venirea/revenirea a diverşi mântuitori la finele unui devastator război, într-o "mare de lumină" (explozie nucleară?). Pentru a preveni declanşarea acestui război, câteva milioane de sionişti luminaţi, printre care mă număr cu mândrie, sunt în favoarea ideii că fiecare om îşi poate fi propriul Mântuitor. Teoria aceasta este foarte veche, chiar de la crearea Statului Israel, în 1948, stat considerat cel de-al Treilea Templu.
Posedăm în noi înşine resursele necesare creării unui destin după plac. Nu avem nevoie de intervenţii exterioare, pretins Divine. Ar fi bine ca tot mai mulţi oameni să împărtăşească părerea sioniştilor sabras. Mesia, Mashiach, Mahdi ori Maytreya, alături de terifiantul AntiChrist, sunt simple mituri create de fantezia sau temerile oamenilor primitivi (mutanţii). Nu trebuie să le aşteptăm venirea, ori revenirea, pentru a ne împlini vieţile, deoarece o putem face foarte bine pe cont absolut propriu, bazându-ne pe ştiinţă şi psihologie. Şi pe noi înşine. Nu trebuie să comitem eroarea fatală de a subestima potenţele realmente incredibile ale propriului creier.
Slăbiciunea este o opţiune. O opţiune nefericită a celor născuţi perdanţi (born losers). Nu suntem niciodată aşa disperaţi precum credem iniţial. Vorbesc din experienţă. Noi ne trasăm mental limitele disperării. Şi ale fericirii.
Războaiele şi crizele economice nu îi afectează niciodată pe cei inteligenţi. Motivul? Aceştia obişnuiesc să se situeze deasupra evenimentelor, influenţându-le în direcţia dorită ori influenţându-şi destinul de aşa manieră încât sunt eterni învingători. Secretul acestor oameni? Ei detestă riscurile ori, atunci când le asumă, o fac cu infinită precauţie, îşi aleg o profesie funcţie de gusturi ori capacităţi fizico-intelectuale şi se străduiesc să fie cu mult mai eficienţi decât media populaţiei, devenind astfel imposibil de înlocuit.
Ca fost ofiţer român de informaţii, am descoperit în interiorul unui munte românesc o aşa-numită Peşteră, de fapt un refugiu antiatomic extraterestru construit de Cei pe care ar trebui să ne obişnuim a-I considera Strămoşi. Trebuie să înţelegeţi că este vorba aici de plural, nicidecum de singular. Am descoperit înseamnă că Noi am descoperit. Deoarece aşa se petrec lucrurile în lumea deloc tenebroasă a serviciilor de informaţii.
Am să vă spun o maise, dacă sunteţi răbdători. Aceasta nu e tocmai o maise, dar prefer să o numesc astfel. Dvs, dragii mei cititori, sunteţi liberi să credeţi ceea ce anume doriţi din conţinutul acestei "poveşti" cu vădit caracter science fiction. TOTUL SAU NIMIC. Este dreptul dvs. acordat de Creator de a alege. Dacă alegeţi să credeţi totul, prieteni, atunci aţi tras lozul câştigător. Să sperăm că veţi raţiona mai mulţi în acest fel novator. Noi contăm pe vreo sută de mii. Dar cu cât sunt mai mulţi cei treziţi, cu atât va fi mai bine.
Se pare că Strămoşii noştri nu foarte îndepărtaţi au venit pe această planetă acum circa 1,5 miliarde ani din alte Sisteme Solare, în valuri succesive de colonizare, pentru a fonda şi dezvolta o mare şi puternică civilizaţie.
În cadrul romanelor mele, i-am botezat complet aleatoriu pe strămoşii europenilor Wlagi, iar pe cei ai popoarelor Shemitice Ghajir-ha. M-am concentrat prioritar asupra acestora deoarece descind din ele, fiind metisă euro-shemitică, aidoma celor mai importanţi Moguli din Rândul Întâi ( Bilderberg ). Dar absolut toate rasele care locuiesc această planetă descind din exploratori extratereştri deveniţi ulterior colonişti. Şi nu numai din aceştia, aşa cum veţi ocazia să constataţi în urma lecturării romanului al optulea din colecţia Bilderberg " Jocul de-a Zeii ".
Pe micuţa noastră planetă albastră se pare că a existat atmosferă încă de acum 3 miliarde ani, estimează de foarte curând savanţii şi nu numai aceştia. Iar aerul înseamnă viaţă. Aerul, apa...Însăşi temperatura era mult mai plăcută decât se credea până acum. Mărturie în sprijinul acestei afirmaţii stau diamantele descoperite în Australia. Coloniştii erau reprezentanţii a opt rase humanoide din care au supravieţuit numai cinci. Ei şi-au ales ca simbol Octogonul, steaua în opt raze. Astfel, Octogonul poate fi denumit un simbol al Vieţii humanoide pe deplin civilizate. Nu înţeleg din ce motiv primul Director al SRI-ului, domnul Virgil Măgureanu, a ales drept siglă pentru principalul serviciu de informaţii naţional acest simbol, dar aprob ideea dânsului. Deşi o siglă mai potrivită ar fi fost, în opinia mea, Fulgerul Albastru, simbolul renaşterii Geto-Dace, simbol gravat pe misteriorul artefact europid Chachapoyas de la Tiahuanaco ( Bolivia ).
Scopul iniţial al venirii primilor exploratori humanoizi pe Terra a fost acela de a exploata resursele de uraniu existente şi azi la Oklo, în Gabon (2 miliarde ani). Probabil aceştia au fost artizanii sutelor de sfere metalice descoperite acum câteva decenii de minerii sud-africani în diverse roci precambriene, adică vechi de 2,8 miliarde ani. Şi/sau ai clopoţelului metalic descoperit la Dorchester (USA). Motivaţia construirii acestor artefacte este necunoscută. Dar sunt extrem de bine executate de fiinţe humanoide indubitabil inteligente care cunoşteau modul de prelucrare al fierului. De unde puteau veni aceste fiinţe cu mult înainte ca maimuţa Lucy să fi văzut lumina zilei? Evident că din alte sisteme solare locuite de numeroase civilizaţii humanoide cu care ne înrudim genetic. La aceste alte lumi locuite de fiinţe asemănătoare oamenilor fac aluzie unele vechi texte din Cabala ebraică. Şi Giordano Bruno a plătit cu viaţa cutezanţa de a rosti acest adevăr. Dar să continuăm povestea.
La ceva timp după plecarea lor (deoarece ei veneau şi plecau periodic) au aterizat şi Antecesorii noştri, fără a cunoaşte nimic referitor la existenţa primilor, deoarece aceştia făceau parte dintr-o alianţă humanoidă ostilă celei căreia îi aparţineau ei, cu care nu aveau relaţii de nici un fel. Nu cunoşti niciodată complet trecutul planetei pe care te decizi s-o colonizezi ori al fiinţei iubite, cu consecinţele nefaste de rigoare.
Strămoşii noştri s-au stabilit mai întâi pe Marte, planeta din imediata proximitate, până ce condiţiile de pe Terra au devenit propice unui trai civilizat, similar celui cu care erau obişnuiţi. Artefactele marţiene au fost detectate de ceva timp (şi fotografiate) şi pot purta cu succes denumirea made in Terra/Geea. Conexiunea Marte-Terra este evidentă. Din mai toate punctele de vedere.
Coloniştii au trăit în pace şi prosperitate pe planeta considerată a lor, dar s-au văzut la un moment dat implicaţi într-un devastator război nuclear cu primii exploratori şi exploatatori de uraniu, înfuriaţi că planeta virgină şi incitant de bogată le-a fost răpită. Acest război nuclear e posibil să fi avut loc în urmă cu 30 milioane ani, când a avut loc o răcire dramatică a climei în trei valuri succesive. Tot atunci au apărut, conform specialiştilor, şi tektitele din Marele Deşert Libian de Sticlă, a căror origine se pare că este terestră. Şi deci nucleară.
Primul val de răcire a climei e posibil să fi avut la origine tocmai această iarnă nucleară. Iar celelalte au fost cauzate de impactul probabil al planetei cu vreun asteroid de proporţii gigantice. Traiectoria respectivului asteroid (ori asteroizi?) nu a putut fi deviată din cauza logisticii insuficiente aflate în dotarea coloniştilor la finele conflagraţiei.
Războiul acela nefericit a fost dezolant de scurt şi dur, cum sunt toate războaiele nucleare. Urmele pot fi "admirate" în Marele Deşert Libian de sticlă (tektite), precum şi-n Nesopotamia ori în proximitatea unor localităţi ca Mohenjo Daro (Pakistan,deşi mai degrabă India) sau Rajasthan, unde nivelul radioactivităţii solului depăşeşte de peste 50 ori limita admisibilă, iar numărul copiilor născuţi cu malformaţii de diferite grade este încă îngrijorător de mare.
Radiaţiile nucleare şi chimice ( dar nu numai acestea ) au afectat grav creierele, sănătatea şi durata vieţii unor supravieţuitori în aşa fel încât unii dintre aceştia au crezut în ceea ce imaginaţia lor înfierbântată le sugera ca fiind real. Ce s-a întâmplat la finele războiului veţi avea "plăcerea" să citiţi în următorul roman intitulat "Jocul de-a Zeii", care va apare spre finele acestui an.
" Un Zeu nu se va însoţi niciodată cu cineva de stirpe muritoare..." (Odiseea, Homer)
Acestea sunt cuvintele folosite de zeul Hermes în tentativa sa reuşită de a o convinge pe nimfa nemuritoare Calypso din insula Ogygya să abandoneze proiectul său matrimonial cu Ulise. De ce această interdicţie? Cine erau Zeii/Îngerii şi cine muritorii din vechile mituri greceşti şi ebraice? Prometeu ori acei Elohim care se decid să creeze oameni după chipul şi asemănarea lor? Sau Annunaki? Mă angajez să răspund la această întrebare în romanul viitor.
O lege a lui Kronos interzicea pământenilor să privească feţele zeilor, încălcarea acestui consemn ducând la sancţionarea imprudentului cu moartea (cazul Acteon). De ce erau Zeii aşa prudenţi? Cum ar trebui, de pildă, să fie supravieţuitorii neafectaţi de radiaţii de a nu întreţine contacte de nici un fel cu cei afectaţi. Aşa s-ar putea explica şi interdicţia impusî Îngerilor Supraveghetori de pe muntele Hermon de a se cupla cu fetele oamenilor (mutanţii din primele generaţii post-cataclism).
Cultul zeilor qvasi zoomorfi şi-a avut aria de răspândire în nordul Africii (Egipt), Sumer şi India, zonele cele mai grav afectate de cataclismul nuclear. Zeii cu capete de animale. Mutanţii au confundat, probabil, căştile de protecţie aflate pe capetele supravieţuitorilor neafectaţi de radiaţii cu animalele, considerându-i zei cu capete de animale din cauza măştilor cu care aceştia îşi acopereau feţele în diverse scopuri, nu neapărat pentru a se proteja de radiaţii. Poate şi de a face snorkeling în apele Mării Roşii ori ale Mediteranei, cum se întâmplă în ziua de azi. Ori...Ei ştiau de ce.
"Zeul" Anubis, de pildă, este zugrăvit cu trup humanoid, care are numai partea inferioară a braţelor şi picioarelor descoperită şi cap de ... şacal. Hathor, Sekhmet, Thot se încadrează şi ei în această categorie. Aidoma zeului sumerian Oannes şi a celui hindus Ganesha. Probabil snorkeling-ul era hobby-ul preferat al coloniştilor de dinaintea războiului. Iar cei prudenţi şi disciplinaţi l-au practicat şi după, în scop de relaxare senzorială. Cu consecinţele negative de rigoare. Chiar nu le putea trece prin cap că mutanţii de pe plaje aveau să-i considere zeităţi. Şi în prezent snorkeling-ul reprezintă distracţia favorită a turiştilor la Marea Roşie. Ori poate chiar le-a plăcut să fie consideraţi zei. Deoarece dobândeau astfel un ascendent tres facil asupra mutanţilor. Cine ştie?
Zeul-peşte Oannes trebuie să fi fost, astfel, un scafandru cumsecade, considerat de primitivii mutanţi zeu, aşa cum a demonstrat Pavel Coruţ în excelentul său roman "Codul lui Zamolxe". Şerpii Naga erau o rasă non-humanoidă, care a venit mai târziu pe Terra, cu nişte scopuri vicioase. Garuda şi Isis erau, de asemenea, humanoizi, dar humanoizi înaripaţi.
Acestea au fost primele religii apărute dntr-o eroare confuzivă regretabilă. Au urmat celelalte...erori. Infinit mai complexe.
Cei 12 Olimpieni locuiau pe un munte - sau în interiorul lui, mai probabil - din vechea Eladă. O vreme aceştia au locuit şi în Egipt. Erau nemuritori ori trăiau mult mai mult decât oamenii/mutanţii de la baza muntelui. La răstimpuri, se metisau cu mutanţii mai evoluaţi, ridicându-şi urmaşii în poziţii de autoritate, graţie faptului că respectivii erau. net superiori semenilor lor. Din acest motiv, Faraonii Egiptului şi Împăraţii Chinei îşi arogau descendenţă celestă.
Amintiţi-vă de amorul lui Zeus cu diverse muritoare ori de cuplarea, considerată pe foarte bună dreptate ilegală de Adonai, a celor 200 de Îngeri Supraveghetori de pe muntele Hermon (Israel) conduşi de Shemyaza cu fetele oamenilor (mutanţii care locuiau la baza muntelui). Metişii rezultaţi din aceste legături sentimentale sufereau de cunoscuta maladie a gigantismului şi au trebuit să fie ulterior lichidaţi. Lichidaţi deoarece boala era incurabilă din cauza lipsei medicamentelor. Aceasta a reprezentat o cuplare prea timpurie între supravieţuitorii neafectaţi de radiaţii (Îngerii Rebeli ai lui Shemyaza) şi mutanţi (mă rog, mutante) din a doua generaţie post-cataclism. Celelalte cuplări, mai târzii, au fost reuşite într-un procentaj semnificativ (cazul lui Herakles, Tezeu, Aeneas şamd.).
Zâna Ileana Cosânzeana şi Walkiria Brunhild s-au căsătorit cu muritori, Făt Frumos şi Siegfried. Zeiţa Iştar l-a ales pe regele Ghilgameş, care a respins-o. Troianul Anhise a fost mai practic, nerefuzând avansurile fascinatei Afrodita şi crescându-şi fiul, pe Aeneas, fondatorul Romei, rezultat din această cuplare cu o făptură "divină".
Astfel s-ar explica şi forma ciiudată a Curbei lui Bell, în cadrul căreia geniile autentice sunt la fel de rare ca şi retardaţii mental, adică 0,13%, conform estimării experţilor în domeniu. Geniile cu un IQ de 150 şi peste ar putea fi descendenţii coloniştilor prudenţi şi neafectaţi astfel de radiaţii care s-au cuplat între ei ori cu mutanţii din a treia şi a patra generaţie. Există speranţe întemeiate că IQ-ul urmaşilor noştri va fi cel puţin comparabil cu cel al Antecesorilor ultracivilizaţi. Savanţii au descoperit, graţie testărilor, că fiecare generaţie e superioară intelectual celei dinaintea ei. Aceasta reprezintă regula generală. Excepţiile sunt inerente şi confirmă regula generală, deoarece aceasta este soarta excepţiilor.
* * *
Există dovezi infinit mai plauzibile decât acestea. Şi mai fascinante. Dar ele sunt ţinute secrete. Încă. Unii doresc eternizarea acestui dezolant încă. Sunt adăpostite în intimitatea anumitor masive montane din centrul Europei (România), sudul Europei (Israel), estul Europei (Iran), America de Sud (zona Machu Picchu şi Kuelap - citadela europizilor botezaţi complet aleatoriu Chachapoyas), în unele deşerturi (Gobi, nordul Saharei - partea egipto-libiană, Australia) ori în insule cum este aceea a Paştelui. Insula Paştelui face trimitere la conexiunea marţiană, alt mister tenebros al fascinant de celestei noastre preistorii.
Se pare că pe Marte a existat o civilizaţie humanoidă, care s-a stins din cauza absenţei apei. O dramă căreia i-am putea cădea şi noi victime. Supravieţuitorii au migrat spre Terra la bordul astronavelor din dotare, fiind artizanii celebrilor Moai. Unii dintre ei se deosebeau de terrani prin lungimea disproporţionat de mare a urechilor. Dar nu toţi, evident.
Au apărut numeroase cărţi care fac, tangenţial, aluzie, la secretele extraordinare aflate în interiorul anumitor masive montane româneşti. Şi nu numai româneşti. Ce s-ar putea descoperi într-un masiv montan cumsecade dacă nu refugii antiatomice (buncăre) construite acum câteva sute de milioane ani de reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre humanoide din care descindem? Stabilirea momentului când a avut loc războiul nuclear este nespus de dificilă şi îngreunată de nivelul foarte ridicat al radioactivităţii solului din regiunile unde se bănuie că ar fi existat colonii ale Strămoşilor noştri. Şi focare ale exploziilor.
Anumite Persoane nu doresc însă o revelare completă şi intens mediatizată a adevărului istoric. Temerile lor sunt stupide şi rizibile, deoarece până la urmă tot se va afla. Cine nu îşi cunoaşte Istoria, riscă să-i repete erorile. Dar Ei o cunosc. Prea bine chiar. Numai că nu doresc să extindă această cunoaştere la scară globală, mediatizând descoperirile paleoastronautice recente şi mai puţin recente. Eu mi-am făcut datoria de a dezvălui esenţialul, aidoma lui Pavel Coruţ. Şi mi-o fac în continuare.
Pentru a preveni declanşarea unui conflict între Iran şi Israel, de altfel dureros de previzibil şi iminent. Israelul nu poate permite accesul în Clubul exclusivist atomic al unui stat guvernat de un preşedinte dictatorial şi habotnic. Şi nu va permite. Un război împotriva Teheranului este o problemă de securitate naţională. Preferabil ar fi ca Moscheea Al Aqsa să devină muzeu cât mai curând posibil. Deoarece Pacea depinde exclusiv de acel Haram al Sharif, pentru a cita iarăşi din Yasser Arafat. Iar această problemă nu poate fi rezolvată prin cedări teritoriale, respinse pe foarte bună dreptate de Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu. Conform ultimelor sondaje de opinie, varianta celor două state - israelian şi palestinian - este exclusă de ambele tabere cu oroare. Deoarece arabii încă îşi închipuie că Ierusalimul este a doua lor capitală, iar locul evreilor este în mare. Războiul pare să fie iminent şi nu poate fi evitat decât prin distrugerea în arabi a dorinţei pentru Ierusalim. Un jind profund religios şi deci teribil de nesănătos, ca atâtea altele.
Semnarea unui Acord viabil de Pace este exclusă în absenţa revelaţiilor referitoare la ascendenţa noastră extraterestră şi dispariţia religiilor.
Majoritatea marilor descoperiri arheologice şi-au avut sorgintea într-un mit antic. Fantezia primitivilor mutanţi a funcţionat doar până la o anumită limită. Dincolo de fantezie s-a aflat realitatea. Şi se află.
Nu trebuie să uităm că cel mai vechi artefact metalic a fost descoperit de minerii din Africa de Sud într-o rocă precambriană (2,8 miliarde ani. Acele sute de sfere metalice care au gravate pe ele ecuatorul. Par a fi o reprezentare a Terrei văzută din spaţiul cosmic. Mă rog, a Terrei de atunci, înaintea ridicării masivelor montane. Nu se ştie Cine ori în ce scop a construit-o. Dar se poate bănui că era Cineva care cunoştea la perfecţie modalitatea de prelucrare a fierului şi se voiaja frecvent în spaţiu. Voi încerca să descifrez misterul sferelor metalice în cel de al optulea roman "Jocul de-a Zeii", care va apare la finele acestui an.
În munţii Buzăului din România există anumite inscripţii rupestre (?) care fac aluzie la atacarea planetei noastre de astronave extraterestre (Ţara Luanei). Inscripţii similare s-au descoperit şi în alte masive montane de la nordul Africii şi din Orientul Mijlociu. Cât priveşte misterul deloc tenebros al insulei Leuke ( Albă ), lăcaş al lui Achilleus Peleianul...despre el voi vorbi separat într-unul din romanele viitoare. Insula Leuke trebuie să revină de drept românilor, deoarece a fost locuită în trecutul foarte îndepărtat de Strămoşii lor. La fel cum Înălţimile Golan, de care ţine Hermonul Supraveghetorilor lui Shemyaza, trebuie să aparţină în exclusivitate Israelului, nicidecum Siriei.
Pentru a descoperi coordonatele geografice ale fostelor colonii şi buncăre antiatomice intramontane trebuie, deci, să pornim de la evidenţa constatatoare a miturilor. Deoarece în spatele, şi deasupra, legendelor se află Istoria.
Oricum, soarta Adevărului este să iasă la iveală, pentru a cita din Oscar Wilde. Până ce acesta va fi public dezvăluit, trebuie să ne mulţumim cu aceste cioburi de adevăr. Care cioburi pot fi asamblate într-un luminos şi fantastic de revelator puzzle. Pot fi? Părerea mea e că ar trebui să fie. Cu cât mai repede şi mai complet/complex, cu atât mai bine.